Normcore, sau arta de a te imbraca la fel ca oricine altcineva.

by Bianca

3484413501

E putin probabil sa nu te fi impiedicat de acest cuvant in ultimele articole ale site-urilor mari de fashion. E putin probabil sa nu-l fi vazut macar ca un mic hashtag, firav documentat cu niste sute de poze, pe Instagram. Un trend care a mocnit latent in diverse colectii si in diverse manifestari stilistice, fie pe runway fie pe strada, care insa acum, o data ce i-am rostit numele cu voce tare, incepe sa adune profeti si discipoli si sa existe. O sa va scutesc de lectia de semiotica si o sa ma arunc direct in miezul definitiei: normcore este “self-aware, stylized blandness” asa cum il numeste Fiona Duncan de la NY Mag, una dintre primele publicatii care au abordat aceasta tema. Cu mai multe cuvinte, este arta de a te imbraca la fel ca oricine altcineva. Tot cam vag? Bine, e arta de a te imbraca ca Jerry Seinfeld sau Larry David, haine comode, greu de identificat si extrem de banale.

Probabil ca normcore provine dintr-o reactie aproape alergica la tot ce inseamna “statement”: pantofi statement, genti statement, bijuterii statement, fuck it, in 2013 am avut pana si pantaloni statement!  Totul a devenit mai mare si mai opulent in toti anii care au urmat recesiunii, atat de opulent, incat pare necesara o purificare cel putin stilistica. Aruncam tocurile si ne punem niste adidasi in picioare. Nu ne mai chinuim cu blugii skinny, sau cei cu patching, cu cei rupti perfect, dar mecanic: intram in dulapul mamei sau in primul second si luam niste blugi, care or fi, problem solved! Nu ne mai incurcam cu bijuteriile mari, colierele opulente (se aude Albert?!) si incercam ceasuri vintage sau, in cel mai flamboaiant caz, ceva clasic.

Lumea modei, sau mai bine spus, oamenii din lumea modei, abia asteaptau o gura de aer proaspat, pentru ca tot vartejul din afara corturilor de la fashion week si ceea ce apare pe site-urile de specialitate ca fiind “street style” a devenit deja o versiunea extrem de regizata si din cale afara de stilizata, milioane de kilometri distanta fata de intentia de la care s-a pornit. Nu stiu daca va amintiti cum arata Sartorialist in 2007-2008, dar poate ar fi o idee sa vizitati arhivele. Pana si Anna dello Russo se imbraca normal! Oameni normali, naturally stylish, au fost inlocuiti de die-hard fashionistas. Sa fim realisti, acum 2 ani circula un grafic despre cum poti  fi fotografiat de Scott. I rest my case. Era nevoie de o pauza.

hbz-august-2012-phoebe-philo-lgn

Este posibil ca moment T-zero al trendului, cel putin in ceea ce priveste ready-to-wear (si acceptarea in mainstream care ii urmeaza firesc) sa fi fost cand Phoebe Philo a facut turul de final dupa prezentarea colectiei in Adidas Stan Smith, acum cativa ani. Tot la Celine, al carei designer este tot Philo, au debutat tenisii slip-on si slapii, un articol folosit exclusiv in dus, la sala, pana anul trecut. Au urmat, unul cate unul, tot mai multi designeri care incearca trendul cu degetul. Chanel a prezentat adidasi si a decorat intreg Grand Palais ca un mare supermarket, probabil cel mai normal loc din lume. Doar toti mergem la supermarket, nu?

Moda strazii, ceva mai rapida decat colectiile designerilor, prevestea ceva din normcore inca de la glorificarea baschetilor New Balance, pe care deja banuiesc ca toata lumea ii stie, iar singurii care nu ii au inca in garderoba sunt cei care prefera Nike AirMax. Tot moda strazii aducea incet -incet in prim plan si apanajul anilor grunge precum sandalele Birkenstock, surorile Olsen le poarta de vreo 3 ani.  Asa ca era firesc ca aceasi moda a strazii sa dicteze si transformarea deja bine-cunoscutului hipster, auto-ironic si voit nostalgic, intr-un specimen ceva mai bine camuflat ochiului nespecializat. Mom jeans nu mai sunt asortati cu bomber jackets specifice anilor ’80/’90, ci devin normcore daca ii asortezi cu niste adidasi simpli albi, preferabil uratei si extrem de … normali. Tricourile cu imprimeuri grafice revin in trenduri, la fel ca si deja mentionatii slapi de dus- acum insa din satin si costand ceva mai mult de 500€. Daca vrei sa recreezi look-ul de turist (si el super-normcore) e posibil sa pui pe lista de shopping si o borseta, sau, daca esti mai timid, macar un ghiozdan. Linia intre normcore si designer-chic este una fina, dar cert este ca cei care au pornit miscarea nu isi vor cumpara pantalonii negri simpli de la Alexander Wang, la fel cum nici slapii nu vor fi de la Celine. Cum insa Supreme este la un pas de a comercializa pe net-a-porter, idealizarea normalului era ceva de asteptat.

Intr-un fel, acest normcore apare pana si local (ma uit la tine Bucuresti) prin diverse …. manifestari precum concertele lui Romeo Fantastik la Eden sau ale lui Florin Salam, pline ochi de tineri care in anii 2000 (cand nu mai erau copiii, ci aveau cam 14-15 ani) respingeau curentul manelelor. Insa cum diferentierea de masa inseamna adoptarea unor repere cat mai putin cunoscute sau, in acest caz, foarte putin acceptate, poate chiar controversate, ei bine, iata-ne ajunsi aici.

Aceasta pseudo-nostalgie combinata cu ironie contine in sine riscul de a muta gena normcore-ului, asa ca uneori rezultatele nu sunt deloc under the radar, ci sclipesc tare de tot,  aratandu-se singure cu degetul si tipand “Uita-te la mine, uita-te la mine!”. Insa normcore, asa incognito precum se vrea, imita masele tocmai pentru a se diferentia de ele. Pentru ca mom jeans sunt purtati de mame si pentru ca baschetii albi si pantalonii cargo sunt purtati de IT-isti, nu de baietii de 20 si-putin-de-ani sau de fetele care au style.com ca homepage si care merg vinerea in Control, si nu putem sa pacalim pe nimeni ca nu-i asa. Iar nostalgia anilor ’90, cu pantofi cu platforme si rochite inflorate a la Beverly Hills 90210 sunt un statement in sine.

5982606367_ab41e60b87_o

071103b76d2ec85ca7bc1fa1222fbf07

7171f558972f41d9401527dd40862dbe

b0adb257e8ef34b4eeb41e8e8d28d355